Sforaieli in miez de zi

Alegerile au trecut, iar orasul da semne ca ramane in aceeasi agonie.

Salajul a iesit, cat de cat, cu bine din campania electorala, bucuria majoritatii populatiei care a ignorat urnele fiind aceea ca, in sfarsit, s-a terminat balciul. Ei bine, am terminat cu trompetele de pe masini, cu mitingurile galagioase si cu dezbaterile televizate degeaba. Promisiunile au intrat deja in istorie, desi de pe panourile electorale candidatii inca mai zambesc agale trecatorilor si cainilor vagabonzi. Am impresia vaga ca mai avem nevoie sa treaca ceva timp pana se vor sterge urmele spectacolului electoral dat in Salaj, cu sala putin peste 40 la suta plina.

Pana si campania reamenajarii strazilor s-a oprit, de parca sumele alocate ar fi fost calculate sa tina exact pana in ziua alegerilor, de fapt ultima zi lucratoare dupa Codul bugetar al romanului. Numeroase stradute, mai ales cele situate dupa si intre blocurile din Zalau, au fost parasite inca dinainte de primul tur. Pana si singurul mare bulevard din municipiu a ramas la fel de greu de parcurs atat din cauza densitatii masinilor pe metru patrat, cat si datorita gurilor de canal, care taie adanc in bugetul soferilor. Mai precis, aici vorbim deja de o proasta administrare. Desigur, cum deja ne-am obisnuit de atatia ani, pentru toate acestea este nevoie de timp. De altfel, mai toate proiectele anuntate cu patru ani in urma au ramas tot pe hartie, indiferent de persoana care a pus patentul pe aceste initiative. Si, cum altfel, vacanta de vara bate la, usa, tocmai la timp pentru a completa o imagine generala de paralizie administrativa. In tot acest timp, zambetele lascive de pe panourile electorale ne sfredelesc ratiunea. Acesta este doar inceputul unei lungi agonii, in contextul in care, nu peste multe luni, vom da piept cu urmatoarea sarja de alegeri, menita sa umple la toamna Parlamentul.

Totusi, ne intrebam la ce ne putem astepta in continuare? Oricum, ca tot ne-am lamurit ca lucrurile importante au nevoie de timp si vointa, ma mir ca de rabdare nu pomeneste nimeni. Si nici de vreo limita ori de vreun termen. Nu de alta, dar nu peste mult timp vine sfarsitul lumii si ne prinde cu aceleasi strazi neasfaltate, cu aceeasi caini vagabonzi intre blocuri, cu aceleasi canale infundate, cu aceleasi fete plictisite pe panourile electorale… Ori, poate tocmai acesta este motivul pentru care municipiul, ca de altfel intreg judetul, au fost deja abandonate, inca inainte de validarea alesilor.

Leave a Comment